rătăcire

română

Etimologie

Din rătăci.

Pronunție

• AFI: /rə.tə'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului rătăcire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rătăcire	rătăciri
Articulat	rătăcirea	rătăcirile
Genitiv-Dativ	rătăcirii	rătăcirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a rătăci și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri