rătutire

română

Etimologie

Din rătuti.

Pronunție

• AFI: /rə.tu'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului rătutire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rătutire	rătutiri
Articulat	rătutirea	rătutirile
Genitiv-Dativ	rătutirii	rătutirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a rătuti și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri