răzbicire

română

Etimologie

Din răzbici.

Pronunție

• AFI: /rəz.bi'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răzbicire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răzbicire	răzbiciri
Articulat	răzbicirea	răzbicirile
Genitiv-Dativ	răzbicirii	răzbicirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răzbici și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri