rașchetare

română

Etimologie

Din rașcheta.

Pronunție

• AFI: /raʃ.ke'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului rașchetare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rașchetare	rașchetări
Articulat	rașchetarea	rașchetările
Genitiv-Dativ	rașchetării	rașchetărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri