reîmpădurire

română

Etimologie

Din reîmpăduri.

Pronunție

• AFI: /re.ɨm.pə.du'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reîmpădurire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reîmpădurire	reîmpăduriri
Articulat	reîmpădurirea	reîmpăduririle
Genitiv-Dativ	reîmpăduririi	reîmpăduririlor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri