reîmpărți

română

Etimologie

Din re- + a împărți.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨm'pərʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reîmpărți
Infinitiv a (se) reîmpărți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) reîmpart
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reîmpartă
Participiu reîmpărțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe