reîmpărțire

română

Etimologie

Din reîmpărți.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨm.pər'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reîmpărțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reîmpărțire reîmpărțiri
Articulat reîmpărțirea reîmpărțirile
Genitiv-Dativ reîmpărțirii reîmpărțirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei.


Traduceri