reîmpărțire

română

Etimologie

Din reîmpărți.

Pronunție

• AFI: /re.ɨm.pər'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reîmpărțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reîmpărțire	reîmpărțiri
Articulat	reîmpărțirea	reîmpărțirile
Genitiv-Dativ	reîmpărțirii	reîmpărțirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri