reînființa

română

Etimologie

Din re- + a înființa.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.fi.in'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului reînființa
Infinitiv	a reînființa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reînființez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reînființeze
Participiu	reînființat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înființa din nou, a întemeia din nou, a reface.

Cuvinte derivate

• reînființare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online