reînființare
română
Etimologie
Din reînființa.
Pronunție
- AFI: /re.ɨn.fi.in'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reînființare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reînființare | reînființări |
| Articulat | reînființarea | reînființările |
| Genitiv-Dativ | reînființării | reînființărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reînființa și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri