reînmatriculare

română

Etimologie

Din reînmatricula.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.ma.tri.ku'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reînmatriculare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reînmatriculare	reînmatriculări
Articulat	reînmatricularea	reînmatriculările
Genitiv-Dativ	reînmatriculării	reînmatriculărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reînmatricula și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri