reînscăunare

română

Etimologie

Din reînscăuna.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.skə.u'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reînscăunare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reînscăunare	reînscăunări
Articulat	reînscăunarea	reînscăunările
Genitiv-Dativ	reînscăunării	reînscăunărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reînscăuna și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri