reîntâlnire

română

Etimologie

Din reîntâlni.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.tɨl'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reîntâlnire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reîntâlnire	reîntâlniri
Articulat	reîntâlnirea	reîntâlnirile
Genitiv-Dativ	reîntâlnirii	reîntâlnirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reîntâlni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri