română

Etimologie

Din re- + a întineri.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.ti'nerʲ/


Verb


Conjugarea verbului
reîntineri
Infinitiv a reîntineri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reîntineresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reîntinerească
Participiu reîntinerit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a deveni sau a facedevină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a facecapete o înfățișare tinerească.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe