română

Etimologie

Din re- + a întoarce (după franceză retourner).

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn'to̯ar.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reîntoarce
Infinitiv a (se) reîntoarce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) reîntorc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reîntoarcă
Participiu reîntors
Conjugare III
  1. (v.refl.) a se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe