reînvietor

română

Etimologie

Din a reînvia + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.vi.e'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului reînvietor
	Singular	Plural
Masculin	reînvietor	reînvietori
Feminin	reînvietoare	reînvietoare
Neutru	reînvietor	reînvietoare

1. (rar) care reînvie, care reînsuflețește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online