Etimologie

Din re- + a învia.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.vi'a/


Verb


Conjugarea verbului
reînvia
Infinitiv a reînvia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reînvii
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reînvie
Participiu reînviat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a reveni la viață (după ce a murit); a învia.
  2. (v.tranz.) (med.) a repune în funcțiune inima, respirația.
  3. (v.intranz.) (fig.) a căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște.
  4. (v.tranz. și intranz.) (fig.) a reveni în amintirea cuiva.
  5. (v.tranz.) (fig.) a facefie din nou folosit; a readuce la viață.
    A reînvia arhaismele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe