reașezare
română
Etimologie
Din reașeza.
Pronunție
- AFI: /re.a.ʃe'za.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reașezare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reașezare | reașezări |
| Articulat | reașezarea | reașezările |
| Genitiv-Dativ | reașezării | reașezărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reașeza și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri