rearanjare

română

Etimologie

Din rearanja.

Pronunție

• AFI: /re.a.ran'ʒa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului rearanjare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rearanjare	rearanjări
Articulat	rearanjarea	rearanjările
Genitiv-Dativ	rearanjării	rearanjărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a rearanja și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri