rebobina

română

Etimologie

Din franceză rebobiner.

Pronunție

• AFI: /re.bo.bi'na/

Verb

Conjugarea verbului rebobina
Infinitiv	a rebobina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rebobinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rebobineze
Participiu	rebobinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice.

Cuvinte derivate

• rebobinare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bobinare

Referințe

• DEX '98 via DEX online