rebutare

română

Etimologie

Din rebuta.

Pronunție

• AFI: /re.bu'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului rebutare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rebutare	rebutări
Articulat	rebutarea	rebutările
Genitiv-Dativ	rebutării	rebutărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a rebuta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri