recăpătare

română

Etimologie

Din recăpăta.

Pronunție

  • AFI: /re.kə.pə'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
recăpătare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recăpătare recăpătări
Articulat recăpătarea recăpătările
Genitiv-Dativ recăpătării recăpătărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei.


Traduceri