recinto

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din recingere.

Pronunție

• AFI: /re'ʧinto/

Substantiv

recinto m., recinti pl.

1. închidere, îngrădire, incintă
2. țarc; îngrăditură
3. padoc
4. gard

Cuvinte derivate

• recingere
• recinzione

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină re- + cinctus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

recinto m., recintos pl.

1. loc, așezare
2. închidere, îngrădire, incintă
3. țarc; îngrăditură

Cuvinte apropiate

• ambiente
• âmbito
• clausura
• curral
• entrada
• pátio

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină re- + cinctus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

recinto m., recintos pl.

1. loc, așezare
2. închidere, îngrădire, incintă
3. țarc; îngrăditură

Cuvinte compuse

• recinto privado