recipient

română

Etimologie

Din franceză récipient < latină recipiens, recipientis.

Pronunție

• AFI: /re.ʧi.pi'ent/

Substantiv

Declinarea substantivului recipient
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recipient	recipiente
Articulat	recipientul	recipientele
Genitiv-Dativ	recipientului	recipientelor
Vocativ	recipientule	recipientelor

1. vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online