pulbere

română

Declinarea substantivului pulbere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pulbere	pulberi
Articulat	pulberea	pulberile
Genitiv-Dativ	pulberii	pulberilor
Vocativ	pulbere	pulberilor

material solid care se prezintă sub forma unor particule fine; praf, pudră.
(fig.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care indică felul) mulțime, puzderie.
(spec.) (înv.) praf de pușcă.
substanță explozivă care se prezintă în formă de firișoare sau de granule.

A se face (praf și) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful și) pulberea (sau praf și pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri
A ridica pe cineva din pulbere = a înălța pe cineva într-o situație foarte bună
A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecând de jos
A face pulberea praf = a nu face nici o ispravă