recipisă

română

Etimologie

După franceză récépissé, germană Rezepisse.

Pronunție

• AFI: /re.ʧi'pi.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului recipisă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recipisă	recipise
Articulat	recipisa	recipisele
Genitiv-Dativ	recipisei	recipiselor
Vocativ	recipisă	recipiselor

1. dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• piersica

Referințe

• DEX '98 via DEX online