ban
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ban/
Substantiv
| Declinarea substantivului ban | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ban | bani |
| Articulat | banul | banii |
| Genitiv-Dativ | banului | banilor |
| Vocativ | banule | banilor |
- unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; (p.restr.) monedă măruntă, divizionară a leului.
- echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată; argint.
- (la pl.) avere în numerar; parale.
Cuvinte derivate
Expresii
- A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare
- A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva)
- A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat
- A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat
- A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit
- Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care face extravaganțe cu banii primiți sau moșteniți de la părinți
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din maghiară bán, sârbocroată ban.
Substantiv
| Declinarea substantivului ban | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ban | bani |
| Articulat | banul | banii |
| Genitiv-Dativ | banului | banilor |
| Vocativ | banule | banilor |
- guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală.
- (titlu și funcție de) mare dregător în Țara Românească după sec. xV; (și în forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia.
- (în muntenia) cel mai înalt rang boieresc; persoană care deținea acest rang.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online