română

Etimologie

Din franceză réciter.

Pronunție

  • AFI: /re.ʧiˈta/


Verb


Conjugarea verbului
recita
Infinitiv a recita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recite
Participiu recitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe