memorie

română

Etimologie

Din latină, italiană memoria, franceză mémoire.

Pronunție

• AFI: /me'mo.ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului memorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	memorie	memorii
Articulat	memoria	memoriile
Genitiv-Dativ	memoriei	memoriilor
Vocativ	memorie	memoriilor

1. proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.
2. minte (considerată ca sediu al procesului de memorare).
3. păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire.
4. amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă.
5. parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost.

Expresii

• În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online