rectificare
română
Etimologie
Din rectifica.
Pronunție
- AFI: /rek.ti.fi'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rectificare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rectificare | rectificări |
| Articulat | rectificarea | rectificările |
| Genitiv-Dativ | rectificării | rectificărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rectifica și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri