recula

română

Etimologie

Din franceză reculer.

Pronunție

• AFI: /re.ku'la/

Verb

Conjugarea verbului recula
Infinitiv	a recula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reculez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reculeze
Participiu	reculat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul.

Cuvinte derivate

• reculare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcule
• careul
• carule
• acrule

Referințe

• DEX '98 via DEX online