reculegere

română

Etimologie

Din a (se) reculege.

Pronunție

• AFI: /re.ku'le.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reculegere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reculegere	reculegeri
Articulat	reculegerea	reculegerile
Genitiv-Dativ	reculegerii	reculegerilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reculege și rezultatul ei.

Cuvinte compuse

• moment de reculegere, minut de reculegere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online