refecătură

română

Etimologie

Din refec + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /re.fe.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului refecătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	refecătură	refecături
Articulat	refecătura	refecăturile
Genitiv-Dativ	refecăturii	refecăturilor
Vocativ	refecătură	refecăturilor

1. (pop.) refec.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online