refec
română
Etimologie
Confer verbul a refeca.
Pronunție
- AFI: /reˈfek/
Substantiv
| Declinarea substantivului refec | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | refec | refecuri |
| Articulat | refecul | refecurile |
| Genitiv-Dativ | refecului | refecurilor |
| Vocativ | refecule | refecurilor |
- cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură.
Cuvinte derivate
Expresii
- A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din refeca.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru refeca.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru refeca.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online