reflecție

română

Variante

• reflecțiune

Etimologie

Din franceză réflexion < latină reflexio, reflexionis, germană Reflexion (după reflecta).

Pronunție

• AFI: /re'flek.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului reflecție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reflecție	reflecții
Articulat	reflecția	reflecțiile
Genitiv-Dativ	reflecției	reflecțiilor
Vocativ	reflecție	reflecțiilor

1. meditare, cugetare, gândire, reflexie.
2. reflexie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clefetire

Referințe

• DEX '98 via DEX online