cugetare

română

Etimologie

Din a cugeta.

Pronunție

• AFI: /ku.ʤe'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cugetare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cugetare	cugetări
Articulat	cugetarea	cugetările
Genitiv-Dativ	cugetării	cugetărilor
Vocativ	cugetare	cugetărilor

1. acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gândire, gând, idee.
2. judecată, raționament.
3. meditație, reflecție.

Cuvinte derivate

• necugetare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online