reflectare

română

Etimologie

Din reflecta.

Pronunție

• AFI: /re.flek'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reflectare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reflectare	reflectări
Articulat	reflectarea	reflectările
Genitiv-Dativ	reflectării	reflectărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reflecta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri