refracție

română

Variante

• refracțiune

Etimologie

Din franceză réfraction < latină refractio, refractionis.

Pronunție

• AFI: /re'frak.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului refracție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	refracție	refracții
Articulat	refracția	refracțiile
Genitiv-Dativ	refracției	refracțiilor
Vocativ	refracție	refracțiilor

1. (fiz.) fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite.

Cuvinte compuse

• indice de refracție
• refracție astronomică

Traduceri

Traduceri

engleză: refraction (English) esperanto: refrakto (Esperanto)

franceză: réfraction (français) f. germană: Refraktion (Deutsch) f. (rar)

Referințe

• DEX '98 via DEX online