refutare

română

Etimologie

Din refuta.

Pronunție

• AFI: /re.fu'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului refutare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	refutare	refutări
Articulat	refutarea	refutările
Genitiv-Dativ	refutării	refutărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a refuta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri