remarcare

română

Etimologie

Din remarca.

Pronunție

• AFI: /re.mar'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului remarcare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	remarcare	remarcări
Articulat	remarcarea	remarcările
Genitiv-Dativ	remarcării	remarcărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a remarca și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri