reordonanțare

română

Etimologie

Din reordonanța.

Pronunție

• AFI: /re.or.do.nan'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reordonanțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reordonanțare	reordonanțări
Articulat	reordonanțarea	reordonanțările
Genitiv-Dativ	reordonanțării	reordonanțărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri