repertoria

română

Etimologie

Din franceză répertorier.

Pronunție

• AFI: /re.per.to.ri'a/

Verb

Conjugarea verbului repertoria
Infinitiv	a repertoria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	repertoriez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să repertorieze
Participiu	repertoriat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înregistra într-un repertoriu; a repertoriza.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online