repertoriza

română

Etimologie

Din repertoriu + sufixul -iza.

Pronunție

• AFI: /re.per.to.ri'za/

Verb

Conjugarea verbului repertoriza
Infinitiv	a repertoriza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	repertorizez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să repertorizeze
Participiu	repertorizat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înscrie într-un repertoriu; a repertoria.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online