repicare

română

Etimologie

Din repica.

Pronunție

• AFI: /re.pi'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului repicare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	repicare	repicări
Articulat	repicarea	repicările
Genitiv-Dativ	repicării	repicărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a repica și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri