resimțământ

română

Etimologie

Din verbul resimți + sufixul -ământ (după franceză ressentiment).

Pronunție

• AFI: /re.sim.ʦə'mɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului resimțământ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	resimțământ	resimțăminte
Articulat	resimțământul	resimțămintele
Genitiv-Dativ	resimțământului	resimțămintelor
Vocativ	'	'

1. (rar) resentiment.

Sinonime

• antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment

Cuvinte derivate

• resimți
• resimțire
• resimțit

Traduceri

resentiment

Vedeți traduceri pentru resentiment.

Referințe

• DEX online