română

Etimologie

Din franceză ressentiment < latină pref. re– ("împotrivă") + sentiment.

Pronunție

  • AFI: /re.sen.ti'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
resentiment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ resentiment resentimente
Articulat resentimentul resentimentele
Genitiv-Dativ resentimentului resentimentelor
Vocativ ' '
  1. sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe