retenue

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul retenir

Pronunție

• AFI: /ʁət.ny/

Substantiv

retenue f., invariabil

1. reținere, reticență, rezervă
2. (fig.) discreție

   Il ne s'emporte jamais, j'admire sa retenue.

Cuvinte derivate

• retenir