revenge
(English)
Etimologie
Din engleza medie revengen < franceza veche revenger.
Pronunție
- AFI: /rɪˈvɛndʒ/
Substantiv
revenge, (normal nenumărabil; pl. revenges)
- răzbunare
- Indifference is the sweetest revenge.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
Verb
Conjugarea verbului to revenge | |
Infinitiv | to revenge |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
revenges |
Trecut simplu | revenged |
Participiu trecut | revenged |
Participiu prezent | revenging |
- (v.refl.) a se răzbuna
- I will revenge myself upon you!
- a răzbuna
- Arsenal revenged its loss to Manchester United last time with a 5-0 drubbing this time.
Sinonime
- 2: avenge