rida
Vezi și : riða, ríða, ridà, rīdā |
Etimologie
Din franceză rider.
Pronunție
- AFI: /ri'da/
Verb
Conjugarea verbului se rida | |
Infinitiv | a se rida |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mă ridez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să se rideze |
Participiu | ridat |
Conjugare | I |
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a face riduri
|
|
Referințe
(corsu)
Variante
Etimologie
Din latină ridere.
Pronunție
- AFI: /ˈrida/
Verb
- a râde
Cuvinte derivate
(svenska)
Etimologie
Din nordică veche ríða.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului rida | ||
Activ | Pasiv | |
Infinitiv | rida | ridas |
Prezent | rider | rids |
Perfect | red | reds |
Supin | ridit | ridits |
Imperativ | rid | |
Participiu | ||
Prezent | ridande, ridandes | |
Perfect | riden |
- a călări
- De red genom öknen.