Etimologie

Din în- + creț.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kre'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
încreți
Infinitiv a încreți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încrețesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încrețească
Participiu încrețit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a face crețuri.
  2. (v.tranz.) a strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri.
  3. (v.refl.) (fig.) (despre pielea, carnea cuiva, p.ext. despre oameni) a se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.).
  4. (v.tranz.) a face părul creț; a ondula, a cârlionța.
  5. (v.refl.) (despre păr) a deveni creț (în urma ondulării).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe