romaniță

Romaniță

română

Variante

• romăniță

Etimologie

Din roman + sufixul -iță. Confer poloneză rumianek.

Pronunție

• AFI: /ro.ma'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului romaniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	romaniță	romanițe
Articulat	romanița	romanițele
Genitiv-Dativ	romaniței	romanițelor
Vocativ	romaniță	romanițelor

1. (bot.; reg.) mușețel.

Sinonime

• (bot.) mușețel

Cuvinte compuse

• romaniță-mare
• romaniță neadevărată
• romaniță nemirositoare
• romaniță proastă
• romaniță-puturoasă

Cuvinte apropiate

• roman

Traduceri

plantă; floare

Vedeți traduceri pentru mușețel.

Anagrame

• animator
• înamorat
• raționam
• romanțai
• ronțăiam

Referințe

• DEX '98 via DEX online